Pagini

joi, 15 noiembrie 2012

Destinul, scuza perfecta

      Mult timp m-am intrebat cum pot unii oameni sa aiba constiinta neincarcata, cum pot dormi linistiti, avand in vedere ce decizii iau si ce fapte fac, cand eu la cea mai mica prostie incep sa am resentimente si sa ma judec destul de drastic. Acum am vazut cat de simplu sta treaba: o forta paranormala (numita si destin) , printr-o combinatie de neexplicat, cumva te scoate pe tine, X, nevinovat si neresponsabil de actiunile tale. Sa nu uit mentionea, aceasta forta este invocata numai atunci cand se greseste, cand X face un lucru binevenit se revine la normalul logic, cel de atribuire a responsabilitatii faptei, cauzei ce a produso. Situatia e mai simpla decat pare, daca uit sa-mi inlocuiesc placutele de frana la masina si produc un accident nu eu sunt vinovat, ceva paranormal m-a determinat sa uit cu scopul de a face posibila realizarea acestei tragedii, dar daca evit un accident si salvez o viata eu sunt responsabil si merit recompensa, in acest caz interventia mea, nu cea paranormala, a realizat fapta buna.
     Dupa acest minunat model gandesc o sumedenie de oameni. Pai ce facem aici? Ori e alba ori e neagra!? Adica ori suntem condusi nonstop, in toate deciziile, de aceasta forta paranormala si practic noi traim degeaba, nu avem nici o putere de a lua vreo decizie, ori suntem integral responsabili de actiunile noastre. Nu prea merge cu jumatati de masura.
     Acesta este unul din cazurile tipice romanesti: eu niciodata nu gresesc, intotdeauna exista o explicatie, sau cineva care e vinovat pentru situatia produsa. Si te mai intrebi de ce nu evoluam, pai cum sa invatam din greselile noastre, cand noi niciodata nu gresim !? Ipocrizie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu