Sa nu ai rabdare, unul dintre cele daunatoare obiceiuri

     La prima vedere pare un simplu si inofensiv prost obicei, nu am rabdare sa astept pana la 10 sa urmaresc un film, asa ca ma uit acuma, ca doar de cand astept sa-l vad. Banal, nu? In exemplu prezentat, nu pare deloc daunator...Dar daca aprofundez, ceea ce o sa fac imediat, subiectul devine o mare problema in viata noastra.
     Din cate am vazut pana acuma intre oamenii ce au succes, in diferite domenii, exista anumite asemanari foarte importante. Una monumentala este aceea ca detin abilitatea de a gandi pe termen lung, in urmatorul sens: fac ceva azi ce ma va ajuta pe viitor; poate este inconfortabil acum, dar cu siguranta imi va oferi ceva bun mai incolo. Sunt zeci de exemple, daca am 100 de lei nu intru in primul magazin si cumpar ceva ce mi-ar place, ii pot pune deoparte, strang, iar la o anumita suma o pot reinvesti (si obtine castiguri) sau imi pot cumpara un lucru asemanator celui dorit dar de o calitate superiora.  Alt exemplu, nu mananc zilnic dulciuri cu toate ca mi-ar face pe moment placere, pentru ca pe termen lung obezitatea ma pandeste si disconfortul acelui lucru e mult mai puternic si constant decat o mica placere de moment.
     Din situatiile prezentate reiese un lucru foarte important, puterea de a rabda, de a te abtine pe moment cu scopul ca pe termen lung sa ai mult mai mult de castigat. Cu totii lucram, facem diverse lucruri pentru a avea o placere, indiferent sub ce forma vine ea, diferenta este : pot avea o satisfactie acum sau mai incolo cu o recomepensa/multumire mult mai puternica ( in primul exemplu e mult mai satisfacator sa ai o ecnonomie de 1000 de lei si sa iti cumperi un lucru mult mai bun, decat sa te bucuri de 10 cumparaturi proaste, pe moment e ok, dar nu dureaza mult pana toata multumirea iti va trece, asa si cum a venit). Aici ajung si la rabdare, daca o ai, optezi pentru termen lung, daca nu poti avea rabdare, intotdeauna vei opta pentru acum. Sunt si sute de scuze care acopera acest comportament ( lasa ca cine stie ce se intampla pe viitor, daca mor maine cu ce ma aleg etc).
    Exemple date nu sunt chiar nocive, dar acest sistem functioneaza si pentru cariera si pentru asigurarea viitorului financiar, unde diferenta intre mentalitati este ca de la cer la pamant, chiar intre succes si mediocritate.
     Daca esti o persoana nerabdatoare, cum faci sa modifici acest lucru? Nu stiu, este cazul meu si inca testez diferite sisteme ce ar produce schimbarea, cand voi gasi o cale buna am sa o si prezint.

Destinul, scuza perfecta

      Mult timp m-am intrebat cum pot unii oameni sa aiba constiinta neincarcata, cum pot dormi linistiti, avand in vedere ce decizii iau si ce fapte fac, cand eu la cea mai mica prostie incep sa am resentimente si sa ma judec destul de drastic. Acum am vazut cat de simplu sta treaba: o forta paranormala (numita si destin) , printr-o combinatie de neexplicat, cumva te scoate pe tine, X, nevinovat si neresponsabil de actiunile tale. Sa nu uit mentionea, aceasta forta este invocata numai atunci cand se greseste, cand X face un lucru binevenit se revine la normalul logic, cel de atribuire a responsabilitatii faptei, cauzei ce a produso. Situatia e mai simpla decat pare, daca uit sa-mi inlocuiesc placutele de frana la masina si produc un accident nu eu sunt vinovat, ceva paranormal m-a determinat sa uit cu scopul de a face posibila realizarea acestei tragedii, dar daca evit un accident si salvez o viata eu sunt responsabil si merit recompensa, in acest caz interventia mea, nu cea paranormala, a realizat fapta buna.
     Dupa acest minunat model gandesc o sumedenie de oameni. Pai ce facem aici? Ori e alba ori e neagra!? Adica ori suntem condusi nonstop, in toate deciziile, de aceasta forta paranormala si practic noi traim degeaba, nu avem nici o putere de a lua vreo decizie, ori suntem integral responsabili de actiunile noastre. Nu prea merge cu jumatati de masura.
     Acesta este unul din cazurile tipice romanesti: eu niciodata nu gresesc, intotdeauna exista o explicatie, sau cineva care e vinovat pentru situatia produsa. Si te mai intrebi de ce nu evoluam, pai cum sa invatam din greselile noastre, cand noi niciodata nu gresim !? Ipocrizie...